Safety Requirements for Lanyards and Positioning Lanyards

Safety Requirements for Full Body Harnesses

A work positioning system consists of elements (belt and work positioning line), joined together to form a complete piece of equipment.

ÎMBRĂCĂMINTE DE ÎNALTĂ VIZIBILITATE

Acest standard specifică caracteristicile pe care trebuie să le aibă îmbrăcămintea de protecţie având drept scop semnalarea vizuală a prezenței utilizatorului, pentru a-l detecta şi a-l vedea bine in situații periculoase, in toate condițiile de luminozitate, de zi şi de noapte, in lumina farurilor.

Există trei clase de îmbrăcăminte de semnalizare. Fiecare clasă trebuie să aibă suprafețe minime de materiale vizibile, care constituie îmbrăcămintea. Cu cât clasa este mai ridicată, cu atat îmbrăcămintea este mai vizibilă:

Marcaj : 

X : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții (de la 1 la 3)

EN ISO 20471  

2
Max. 25x

EN ISO 20471

2 : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții ( de la 1 la 3 )

Max. 25x : Marcare opțională, numărul maxim de spălări autorizate pentru acel model
În acest exemplu: 25 spălari maxim ( a se vedea indicarea temperaturii de serviciu de pe eticheta îmbrăcăminții ).

Norma EN388 se aplică tututor tipurilor de mănuși de protecţie în ceea ce privește agresiunile fizice și mecanice prin abraziune, tăiere prin tranşare, perforare și deșirare. După versiunea 2016 a standardului, au apărut performanțe opționale noi.

Rezistența la impact pe zona metacarpiana : în cazul în care este specificată această performanță, apare marcajul „P”.

Exemplu de marcare:

4233X P

Exemplu de marcare:

4543D sau 4X43D

Tăiere cu lamă, 2 metode de testare:

EN388 6.2.:Pentru riscuri de tăiere mici spre medii. O lamă circulară căreia i se aplică o forță constantă de 5N, se deplasează înainte și înapoi până când eșantionul este tăiat. Se măsoară numărul de cicluri efectuate și i se atribuie nivelul corespunzăt

EN ISO 13997: Pentru materialele care tocesc lama în timpul testului EN388 6.2 și/ sau deosebit de rezistente, pentru riscurile de tăiere ridicate. O lamă dreaptă efectuează o singură deplasare de 20 mm cu o forță de 2N, testul este reluat cu o forță diferită de câte ori este necesar, până când eșantionul este tăiat. Este atribuit un nivel corespunzător forței necesare pentru a tăia eșantionul. Această metodă reprezintă situațiile de utilizare care prezintă un risc ridicat de tăiere.

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA PLOII

Această normă specifică exigențele şi metodele de testare aplicabile materialelor şi confecţionării articolelor de îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor (de exemplu precipitaţiile sub formă de ploaie sau ninsoare), ceaţă şi umiditate a solului.

y : Clasa de rezistenţă la pătrunderea apei (de la 1 la 4), WP

y : Clasa de rezistenţă evaporativă (de la 1 la 4), Ret

R : testarea coloanei de apă pe toată suprafața articolului de îmbrăcăminte (opțional)

DEFINIȚII

REZISTENŢĂ TERMICĂ (Rct) IN M².K/W :

Măsoară izolarea termică oferită.

Împarţită în 4 clase (de la 1 la 4) de la cel mai puţin izolant, la cel mai izolant.

Cu cât valoarea sa este mai ridicată, cu atât izolarea termică oferită este mai importantă.

PERMEABILITATEA LA AER (AP) mm/s :

Determină permeabilitatea la aer a sistemului.

Împărţită in 3 clase (de la 1 la 3) de la cel mai putin etanş, la cel mai etanş.

IZOLAŢIA TERMICĂ REZULTANTĂ DE BAZĂ:

Masurată pe manechin mobil (/cler) .

Coeficientul de izolaţie termică, exprimat in m2.K/W, permite determinarea temperaturii de folosire optimă a imbracaminţii in raport cu activitatea individului şi a timpului de expunere.

Izolaţia termică este masurată cu articole de lenjerie de corp de tipul:

• (B) pentru ansambluri (cămașă de corp cu mâneci lungi, indispensabili lungi, ciorapi, pâslari + vestă izolantă, indispensabili izolanţi, manuşă tricotată, cagulă care acoperă ceafa şi gâtul).
• (R) pentru articole de îmbrăcăminte (bluză cu maneci lungi, indispensabili lungi, ciorapi, pâslari + haină izolantă, pantalon, camaşă, manuşă tricotată, cagulă care acoperă ceafa şi gâtul)
• (C) furnizat de către fabricant

REZISTENŢĂ EVAPORATIVĂ (Ret) IN (M².PA)/W :

Măsoară rezistenţa evaporativa, adică obstacolul la trecerea aburului de apă pe care îl reprezintă un produs, sau obstacolul pe care îl conferă evaporării transpiraţiei la suprafaţa pielii. Cu cât rezistenţa evaporativă a unui produs este mai ridicatâ, cu atât acest produs reprezintă un obstacol important la trecerea aburului de apă:

Un produs respirant are o rezistenţă evaporativă redusă.

Împărţită in 4 clase (de la 1 la 4) de la cel mai putin respirant la cel mai respirant.

REZISTENŢĂ LA PATRUNDEREA APEI (WP) PASCAL:

Măsoară rezistenţa la patrunderea apei in materialul exterior şi in cusături sub o presiune de apă de (980+/-50) Pa/min.

Împărţită in 4 nivele (de la 1 la 4) de la cel mai putin impermeabil, la cel mai impermeabil.

TESTAREA COLOANEI:

legatură între diferitele parți ale îmbrăcăminții sunt etanșe la lichid (tip 3) sau la pulverizari (tip 4), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează doar anumite parți ale corpului (Tipuri PB [3] și PB [4]).

Acest standard specifică exigențele minimale cerute următoarelor tipuri de îmbrăcăminte de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile :

- Îmbrăcăminte care protejează întreg corpul, având îmbinări etanșe la lichide între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 3: articole de îmbrăcăminte etanșe la lichide);
- Îmbrăcăminte care protejeaza întreg corpul, având imbinări etanșe la ceaţă între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 4: îmbrăcăminte etanșă la ceaţă).

a - Când echipamentul de protecție protejează doar anumite părți ale corpului (trunchi, brațe, picioare), sunt cerute doar cerințele de performanță pentru materialele care constituie imbrăcămintea (tip 6, 4 si 3).

OBLIGATORII

Tipul 1: Forța de impact transmisă la capac nu trebuie să depășească 4 450 N atunci când un impact de 3,6 kg (8 lb) este aruncat la o viteză de 5,5 m/s (metri pe secundă).

Penetrație: Un penetrator de 1 kg nu trebuie să intre în contact cu capul fals la o viteză de 7,0 m/s.

Inflamabilitate: casca nu trebuie să ardă cu emisie de fl acără timp de mai mult de 5 secunde după ce fl acăra a fost retrasă.

Rezistență electrică: încercare de probă la 20.000 de volți pentru clasa E sau 10.000 de volți pentru clasa G. Clasa C nu oferă nicio protecție împotriva pericolelor electrice.

Tipul 2: În plus față de cerințele de tipul 1, protecția capului de tip 2 trebuie să îndeplinească, de asemenea, următoarele.

Atenuarea energiei: accelerația nu trebuie să depășească 150 g în cazul unei căderi pe calotă și în lateral, folosind un cap-manechin de 5 kg la 3,5 m/s.

Penetrarea laterală: în față, în spate și în lateral, un penetrant de 1 kg nu trebuie să intre în contact cu capul-manechin la o viteză de 5,0 m/s.

OPȚIONALE

ANSI/ISEA Z89.1 4 opțiuni: temperatură scăzută (LT), temperatură ridicată (HT), poziție de uzură inversă și vizibilitate ridicată.

PROTECŢIE FOLOSITĂ PENTRU SUDURĂ ȘI TEHNICI CONEXE

Acest standard specifică exigențele de performanţă a îmbrăcăminții de protecţie destinată operatorilor de sudură şi tehnici conexe, care prezintă riscuri comparabile.

Acest tip de îmbrăcăminte de protecţie are ca scop să-l protejeze pe cel care o poartă împotriva micilor proiecții de metal topit, la contactul de scurtă durată cu o flacără, precum şi împotriva radiațiilor ultraviolete. Este destinat să fie purtat la temperatură ambiantă, în mod continuu, până la 8 ore.

MAIVE2
	EN ISO 11611
	A, A2 CLASA 1

Exigențe referitoare la articolele de îmbrăcăminte de protecţie chimică care oferă o protecţie limitată împotriva produselor chimice lichide (echivalent de tip 6), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează numai anumite părți ale corpului (Tip PB [6]).

Această normă specifică exigențele minimale referitoare la îmbrăcămintea de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile care oferă o protecţie limitată. Articolele de îmbrăcăminte protecţie chimică cu folosire limitată sunt concepute pentru a fi folosite in caz de probabilă expunere la pulverizări ușoare, aerosoli lichizi sau pe bază de presiune, la ușoare improșcături, împotriva cărora nu este necesară o barieră totală împotriva pătrunderii de lichide (la nivel molecular).

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE CU DISIPAREA SARCINII ELECTROSTATICE

Acest standard european precizează cerințele legate de materiale și de proiectarea hainelor de protecție pentru disiparea sarcinii electrostatice, utilizate în completarea unui sistem de împământare, cu scopul de a împiedica descărcările electrice cu provocarea de incendii. ATENȚIE : aceste cerințe se pot dovedi insuficiente în atmosferele inflamabile bogate în oxigen. Această normă nu se aplică în cazul protecției împotriva tensiunilor din rețeaua electrică.

Deseori este necesar controlul pe persoane a electricității statice indezirabile.

Potențialul electrostatic poate avea, într-adevăr, consecințe grave asupra personalului, deoarece acesta poate fi suficient de mare pentru a provoca descărcări electrice cu scântei periculoase.

După evaluarea riscurilor, purtarea hainelor de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice se poate dovedi necesară. Utilizarea hainelor certificate conform normei EN1149-5 este în acest caz obligatorie.

Directiva ATEX 1999/92/CE, Anexa II-A-2.3, cere ca lucrătorii să fie echipați cu haine de lucru din materiale care nu produc descărcări electrostatice cu potențial de aprindere a atmosferelor explozive.

Potențialul electrostatic poate afecta, de asemenea, materialele sensibile la descărcările electrice.
Astfel, îmbrăcămintea antistatică este frecvent utilizată în uzinele de producție de echipamente electronice, de exemplu montajul de dispozitive semiconductoare. Sunt utilizate de asemenea în unități cu atmosferă controlată, cum ar fi atelierele de vopsitorie auto, cu scopul de a evita emisia de particule ce se pot depune pe vopseaua caroseriilor.

Disiparea sarcinii antistatice poate fi realizată printr-un tratament care limitează formarea sarcinilor electrostatice, sau prin adăugarea de fibre de carbon sau metalice. Persoanele care poartă îmbrăcăminte de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice trebuie obligatoriu să fie echipate cu un mijloc de împământare cu o rezistență mai mică de 10 ⁸ Ω, de exemplu, purtarea de încălțăminte adecvată, precum încălțămintea de siguranță indicată în norma EN ISO 20345, sau orice alte mijloace adecvate.