ECHIPAMENT CU VIZIBILITATE RIDICATĂ PENTRU SITUAȚII DE RISC MEDIU

Acest standard specifică exigențele referitoare la echipamentele cu vizibilitate ridicată sub formă de îmbrăcăminte sau dispozitiv, ce pot semnala vizual prezența utilizatorului.

Echipamentul cu vizibilitate ridicată are ca scop asigurarea vizibilității purtătorului în situații de risc redus sau mediu în orice condiții de iluminare pe timp de zi și/sau în cazul iluminării cu farurile sau proiectoarele aferente vehiculelor pe întuneric. Acest standard nu se aplică în cazul situațiilor cu risc ridicat care sunt acoperite de standardul EN ISO 20471.

Suprafață minimă în m² pentru tipurile B1 și B2 :

Suprafață minimă în m² pentru tipul A, B3 și AB :

Acest standard precizează cerinţele şi metodele de testare ale îmbrăcămintei de protecţie neventilate împotriva contaminării radioactive cu particule.

Îmbrăcămintea de acest tip este concepută pentru a proteja doar corpul, braţele şi picioarele persoanei care o poartă, dar poate fi utilizată şi cu accesorii care protejează alte părţi ale corpului persoanei care o poartă (de exemplu, cizme, mănuşi, aparat de protecţie respiratorie - APR).

Îmbrăcămintea este clasificată în funcţie de factorul de protecţie nominal (raportul dintre concentraţia de particule de testare în atmosfera înconjurătoare şi concentraţia de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei) stabilit în raport cu scurgerea totală spre interior (raportul dintre concentraţiile de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei şi la interiorul camerei de testare).

Clasele sunt următoarele:

Această normă specifică exigențele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului la temperaturi mai mici de - 5°C (friguri extreme).

Se disting două tipuri de îmbrăcăminte:

Articol de îmbrăcăminte: care acoperă o parte din corp, ex: scurtă din impermeabil cu glugă, vestă, geacă.

Ansamblu vestimentar: care acoperă întreg corpul (trunchi + picioare), ex. combinație, scurtă din impermeabil cu glugă & pantalon cu bretele.

X (imbracaminte de corp B/C/R) : /cler al articolului de îmbrăcăminte
X : Clasă de permeabilitate la aer, AP
X : Clasă de rezistenţă la patrunderea apei WP (Opţional)

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge.

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174.

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

Standardul ISO 18889 specifică exigențele referitoare la mănușile de protecție pentru operatorii care manevrează pesticide și muncitorii care intră în contact cu acestea după aplicare.

Mănușile din clasa G1 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este relativ scăzut. Aceste mănuși nu sunt adecvate unei utilizări cu pesticide concentrate, nici în cazurile de risc mecanic. Mănușile din clasa G1 sunt cel mai adesea de unică folosință.

Mănușile din clasa G2 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este mai ridicat. Acestea sunt adaptate utilizării cu pesticide diluate și pesticide concentrate. Mănușile din clasa G2 respectă și cerințele minime de rezistență mecanică, fiind astfel potrivite pentru activități care necesită mănuși cu o rezistență mecanică de bază.

Mănușile din clasa GR nu protejează decât palma și sunt destinate muncitorilor care intră în contact cu reziduurile de pesticide uscate sau parțial uscate prezente pe suprafața plantei după aplicarea pesticidelor.

IRAM 3610 is an Argentine standard specifying safety footwear requirements and testing methods. It covers 42 different types of tests: structural, material, minimum height, etc. The tests concern everything from impacts to the fingers (up to 200 J of energy) to finger compression (up to 1500 kg/3307 lb), and mechanical resistance of the leather, linings, insoles, tongues, outsoles, etc.

Standardul EN16350 furnizează exigențe suplimentare pentru mănușile de protecție purtate întrun mediu care include sau este suscepibil de a include zone inflamabile sau explozive.

Alte proprietăți electrostatice pot fi definite prin EN1149-1 (rezistență determinată de-a lungul unui material) sau EN1149-3 (atenuarea încărcăturii), însă nu sunt suficiente pentru evaluarea mănușilor de protecție cu disipare electrostatică.